În vremurile demult apuse, a fost un rege care, încă din copilărie, nu putea să spună „nu” nimănui. Își dorea să-i mulțumească pe toți mereu. Așa că spunea „da” la orice i s-ar fi cerut. Din cauza multor „da”-uri, toți îl numeau regele Da Da. Regele Da Da era poate singurul rege din lume fără coroană și sceptru. – Ce frumos este! l-a admirat într-o zi un curtean al său, care era colecționar de obiecte prețioase. Mi le veți dărui, mărețule? a îndrăznit să întrebe. – Ei bine... da! a răspuns regele. Din acea zi, regele purta în loc de coroană o pălărie înaltă cu un cuc în interior, care ieșea din când în când și spunea ora. În loc de sceptru ținea un baston vechi, care odinioară aparținuse stră-străbunicului său. Și bineînțeles, supușii săi s-au obișnuit cu imaginea regelui lor; însă de fiecare dată când îl vizita reprezentantul unei țări străine, Da Da depunea mult efort până când acesta îl lua în serios... Și „da”-urile nu se mai terminau!