Pierderea cheamă sufletul să îndeplinească o lucrare: o bună despărțire de ființa dragă care s-a pierdut. Doliu este finalizarea unei bune despărțiri. Pentru a trăi, trebuie să știi să te jeferi.

Uneori, în anumite condiții, doliu eșuează. Atunci apare depresia reactivă. Depresia este plângerea unei iubiri trădate, care nu se adresează direct destinatarului, ci printr-un tert.

Cheia depresiei este starea indecisă a obiectului pierderii: nu este nici pierdut, nici ne-pierdut. Paradoxul stării indecise este susținut de interiorizarea celor pierdut: Eul l-a adus în interiorul său.

Procesarea interiorizării și depășirea stării indecise a celor pierdut transformă depresia în doliu, și astfel o vindecă. Cea mai bună prevenție a depresiei este doliu: arta unei bune despărțiri.