Singurul lucru pe care pot să-l spun despre carte este că încearcă să arate cât de greșite sunt pozițiile Greciei în problemele cu Turcia.

După cum puteți vedea în imagine, susține, printre altele, că partea greacă este de vină pentru ne rezolvarea problemei Ciprului (ca și cum am fi intrat într-o țară străină cu Attila), că este complet paranoic să considerăm Marea Egee ca un lac grec (chiar dacă are 6.000 de insule, stânci și insulițe), că turcii au dreptate să ceară demilitarizarea în baza Articolului 13 din Tratatul de la Lausanne (dacă cineva găsește pe cineva care vorbește despre Articolul 13 pentru demilitarizare, să-mi spună și mie, dimpotrivă, spune că insulele vor avea o armată) și consideră de asemenea că ar putea fi bine să facem concesii ca gest de bunăvoință către Turcia pentru a ajunge la un acord în care ambele părți să fie câștigătoare în loc să fie ambele părți pierzătoare.

Pot scrie trei paragrafe despre cât de proastă mi s-a părut cartea.

În final, aș dori să spun că dacă căutați autorul, veți vedea că a scris articole în ziare precum Avgi și Ziarul Jurnaliștilor. Deci înțelegeți.