Dialog care explorează problema cunoașterii. Definiții ale cunoașterii și respingerea acestora. Metoda maieutică socratică. Viața filosofică. Reflectarea personalității lui Socrate ca mare dialectician.
Platon s-a născut în 427 î.Hr., provenind dintr-o familie prominentă a Atenei. A primit o educație deosebită și a cunoscut curentele filosofice grecești. Totuși, ceea ce i-a modelat în mod decisiv esența morală și spirituală a fost Socrate, prin viața, filozofia și moartea sa. Marele filosof a fost motivul pentru care tânărul Platon s-a îndreptat spre filosofie, iar ontologia socratică a constituit baza pentru crearea ulterioarei teorii platonice a Ideilor.
Platon l-a interpretat profund pe Socrate ca om și dascăl și a reflectat personalitatea sa în multe dintre lucrările sale. A călătorit în Egipt, la Cirena și în Grecia Mare, unde a încercat, fără succes, să aplice principii politice în organizarea orașelor grecești din Sicilia.
În 387 î.Hr. a fondat în Atena Academia, celebru centru al filosofiei și Muzelor, care a_existat timp de aproape zece secole, până în vremurile lui Iustinian. Platon s-a dedicat până la moartea sa (348 î.Hr.) învățământului și scrisului.
Lucrările sale, care sunt toate păstrate, au fost clasificare de Thrasyllus în nouă tetralogii. Aproape toate aparțin genului dialogului, prin care Platon s-a evidențiat, pe lângă faptul că este un filosof de frunte, ca un adevărat poet. Învățătura sa izvorăște din dogmele gândirii grecești, din Orfism, din filosofia pitagoreică și ionic și, desigur, din discursul socratic și se conturează în cele din urmă, ca o creație personală a lui Platon, într-un colosal sistem filosofic.
Filosofia sa - morală, ontologică, politică - este fundamentul idealismului mondial și a influențat poate mai mult decât orice altceva gândirea tuturor epocilor.
