Curajul nu este dușmanul cumpătării, imperturbabilitatea, cum coexistă noblețea și diligența, indiferența, esența bunului, principiul filozofiei, dialectica, anxietatea, stimulii externi, prietenia etc.
Epictet, din Hierapolis în Frigia, a trăit în perioada 50-120 d.Hr. Era fiul unor sclavi și el însuși a fost sclav în Roma în vremea lui Nero, iar mai târziu, la o vârstă înaintată, a fost eliberat. A adoptat filosofia stoică, pe care a predat-o inițial în capitala Imperiului și ulterior, după exilul filosofilor de către Domitian (90 d.Hr.), în Nicopolea Epirului, unde a trăit extrem de sărman și ascetic.
El însuși nu a scris; transcrierea scrisă a ideilor sale se datorează discipolului său Flaviu Arrian, care a adunat, pe baza notițelor sale din predici, principalele puncte ale învățăturilor lui Epictet în două lucrări intitulate 'Discursurile lui Epictet' și 'Manualul'. Epictet este clasat, alături de Seneca și Marcus Aurelius, printre cei mai importanți ai așa-numitei Noi Stoa, a treia perioadă a filozofiei stoice.
[Fragment din textul unei prezentări a editorului sau publicării]
