STELLA: …prostănacă, flămândă, nenorocită, deschide-ți ochii strâmbi, pe cei de care-ți pare rău îi irosești! Eu ți-am cerut să mă pui pe picioare? Pentru că toți vor să mă scurteze, unul să mă facă doamnă, altul gospodină! Ce e în neregulă cu mine așa cum sunt? Adică cineva care vrea libertatea de a fi el însuși e infractor? Spuneți-mi pe cineva care a venit și nu a vrut să mă schimbe după bunul său plac…! Și cine sunt eu să mă schimbe, un gramofon! În acest caz, le-am plăcut la prima oră? Pentru că eram potrivită de schimbat sau reparat? Am spus vreunuia dintre ei „mor pentru tine, dar te vreau altfel”… niciunul! Cad ca oarbă, dau totul, îi cred, în timp ce ei se gândesc cum să mă facă altcineva! Nu, iubirile mele, eu nu am păcălit pe nimeni, ei m-au păcălit pe mine…! (către MARIA)…tu, cel puțin, înțelege-mă…!
Fragment din piesa de teatru: „Stella cu mănușile roșii”, Partea a doua, Scena întâi, din Teatru, volumul V, Kedros, 1991
