Odată trăia o rață care era întotdeauna tristă. Toată ziua făcea o față, iată! - Din nou ești tristă? o întreba mama ei, doamna Papapividu. - Din nou. - De ce? - Pentru că nu-mi plac picioarele mele. - Ce au, măcar, nenorocitele de picioare ale tale și nu-ți plac? - Sunt galbene! - Ei, și ce dacă? Toate rațele au picioare galbene! Este culoarea tradițională. - Mie nu-mi place galbenul. E galbenicios. - Ce culoare îți place, adică? - Toate celelalte, cu excepția galbenului! Îmi place roz, bej, visiniu, verde, gri, roz pal! Toate culorile sunt minunate, sunt magie, cu excepția galbenului care îmi provoacă alergie! Toate rațele din lac sunt mulțumite de picioarele lor, în afară de una care nu-i place deloc, dar deloc culoarea lor galbenă. Degeaba mama ei, doamna Papapividu, încearcă să o convingă că toate rațele au și trebuie să aibă picioare galbene. Rățușa neastâmparată ia decizia cea mare: să plece din lac și să nu se întoarcă până nu găsește o modalitate de a-și schimba culoarea picioarelor. Așadar, lasă în urmă o piatră galbenă și pornește într-o aventură amuzantă în marele oraș. Când încearcă să își găsească de muncă, descoperă că nu se potrivește ca mic liftier, nici ca secretară, nici ca dansatoare de balet. O mulțime de dezamăgiri și tot atâtea aventuri o așteaptă pentru a reuși în sfârșit să își împlinească scopul.