Citesc, îmi amintesc, dau o stea. O Anna care a existat, care a suferit, care a plâns, care s-a gândit la moarte, o Anna familiară și totuși atât de îndepărtată. Cred că îi voi da jurnalul meu lui Alexis să-l citească, să mă cunoască. Și atunci totul va deveni trecut, va provoca râsete și nu lacrimi... Fără lacrimi, fără examene naționale. Acum dragoste, trezirea dimineața la ore normale, acum oenologie. E zori, voi cădea așa cum sunt, îmbrăcată, pe pat, vreau să dorm, multe ore, nu se studiază azi. Bună dimineața. [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]