Țara Ortodoxiei este plină de locuri sfinte; biserici și schituri, mănăstiri și iconostase, locuri ale lui Dumnezeu și ale omului, împrăștiate în orașele și satele din mediul rural, pe munți și în văgăuni, în peșteri izolate, pe vârfurile munților și la malul mării; locuri de întâlnire între Dumnezeu și om; se pare că sunt negreșit făcute, care cu piatra și culoarea creează cu evlavie și dezvăluiesc dragostea lui Dumnezeu, spații de închinare, de rugăciune și de glorificare a lui Dumnezeu.

Aici, în aceste locuri, poporul lui Dumnezeu se adună în mod glorios și mulțumitor pentru a întâlni iubirea supremă a Creatorului, aici viața poporului lui Dumnezeu este sfințită și transformată, devine viața lui Hristos, viața în Hristos. Aici, prin cupole, arce și sfinte icoane, se înalță rugăciuni, mulțumiri și glorificări către Dumnezeu, cântări de laudă și cereri către Maica Domnului, se intonează Osana și Heruvimice, se laudă și se înalță Sfinții și Părinții Bisericii noastre.

(. . .) [Fragment din textul prefetei]