Acest celebru text al lui Sigmund Freud a fost publicat pentru prima dată în 1913. Din corespondența sa reiese că ideea pentru această lucrare i-a venit în iunie 1912. Într-o scrisoare adresată lui Ferenzi, datată 7 iulie 1913, lăsa să se înțeleagă că în realizarea acestei lucrări a jucat un rol un "factor subiectiv", și anume faptul că el însuși avea trei fiice.

Două scene din Shakespeare oferă lui Freud inspirația pentru acest text. Una este din "Neguțătorul din Veneția", unde frumoasa și înțeleaptă Portia este chemată să aleagă un bărbat alegând între trei cutii, din aur, argint și plumb, pe care i le oferă cei trei îndrăgostiți care o revendică. Cealaltă este din "Regele Lear", când, fiind bătrân, decide să își împartă regatul celor trei fiice în funcție de dragostea pe care o vor exprima pentru el.

Aceste două scene sunt reinterpretate de Freud prin mituri și povești, și examinează tiparul celor trei femei, fie în ceea ce privește rolul și originea zeilor trinitiți mitici ai destinului (Moire, Ore, Grații, de exemplu), fie în ceea ce privește funcția celei de-a treia surori sau fiice în povești (în poveștile fraților Grimm, de exemplu). De ce alegerea se îndreaptă spre a treia? Ce reprezintă cutiile în vis? Care este legătura între alegere și moarte? Care este procesul de înlocuire?

Reinterpretarea retrospectivă pe care a întreprins-o scriitorul pe baza unui mit, pe care dorința l-a transformat, lasă să se vadă vechiul său sens atât de clar încât ne oferă poate posibilitatea unei interpretări evidente, alegorice a tiparului. Am putea spune că cele care sunt ilustrate aici sunt cele trei relații inevitabile ale bărbatului cu femeia: procreatoarea, partenera, exterminatoarea. Sau cele trei forme pe care mama le ia pe parcursul vieții sale.