Pe parcursul întregii istorii a filozofiei, soarta Manifestului Comunist (la fel ca și cea a `Princiului` lui Machiavelli și a `Societății Spectacolului` lui Guy Debord) reprezintă cea mai bună mărturie pentru adevărul aforismului `Pro captu lectoris habent sua fata libelli` (`Soarta unei cărți depinde de capacitatea cititorilor săi`).

Reputația cărții a fost unică și fără precedent. Nu a fost o simplă lucrare scolastică destinată să fie studiată de savanți și comentată de filozofii politici. Cartea nu a fost citită pentru a satisface o curiozitate intelectuală. În mâinile primilor săi cititori, `Manifestul Partidului Comunist` a fost pus direct în aplicare.

A fost folosit ca o armă extrem de puternică și periculoasă în marile lupte politice ale lumii moderne. (. . .) [Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]