Istoria scenografiei urmărește pașii scenografiei și costumelor vestice de la antichitate până în secolul XX.

Pornind de la teatrul grec și roman antic, se examinează arhitectura, scenografia și costumele perioadei, precum și transferul dramei antice pe scena modernă.

Teatrul antic este succedat de cel din perioada dintre secolele XV-XIX, explorând practicile scenografice ale teatrului renascentist din Italia, Anglia și Spania, ale teatrului cretan din Renașterea matură, teatrului baroc francez, dar și scena teatrală a Rococo-ului și Romantismului.

În final, ajunge la reflecțiile scenografice și costumul din secolele XIX și XX, prin curentele epocii și reprezentanții teatrului acestora, până la funcția scenografiei pe scena modernă.