Volumul face parte din seria „Noua Folcloristică Grecească”. Determinarea „nouă” nu implică faptul că există o ruptură profundă cu folcloristica lui Politis și a urmașilor săi științifici. Vrea doar să declare că folcloristica, la fel ca toate celelalte științe ale omului, evoluează inevitabil, fiind totuși o continuare firească a folcloricii anterioare.
Evoluția nu înseamnă ruptură. Mai mult, în ceea ce privește științele omului, cu cât devine cineva mai înțelept de-a lungul timpului, cu atât mai mult este convins că reînnoirea și evoluția trebuie înțelese cu cea mai mare relativitate posibilă. Se întâmplă adesea ca cei care, cu o încredere exagerată, vorbesc despre inovații radicale, despre o ruptură decisivă cu trecutul unei științe (vorbind întotdeauna despre științele omului), să nu aibă doar supravegherea necesară a celor întâmplate în trecut.
T.S. Eliot, care pentru a-și scrie poezia modernistă s-a bazat foarte mult pe tradiție, a scris și versul: „Ceea ce numim început, este adesea un sfârșit”. În cele din urmă, pentru un nou început în această solidaritate fascinantă -pentru cei care o înțeleg- a epocilor.
[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]
