Dansurile tradiționale, ca una dintre cele mai vii expresii ale Culturii Noastre Populare, se încadrează cu siguranță în domeniul Creativității Populare, care se dezvoltă și se cultivează prin activități dansante individuale sau de grup, fie ele periodice sau sistematice.
Numeroasele ansambluri de dansuri, care s-au înființat ca produse ale evoluției sociale contemporane, precum și miile de tineri și vârstnici care dezvoltă activități de dans, au devenit noii Purtători, dar și principalii colaboratori ai tradiției muzical-dansante grecești.
În același timp, însă, împreună cu dansurile, reînvie și reproduc o parte din structura socială a valorilor tradiționale, deși, de obicei, cultivarea dansurilor se face, în principal, pe baza kinetologiei, ceea ce duce la desfășurarea sau transmiterea acestora fără conștiința și cunoașterea condițiilor și premiselor sociale care le-au creat.
Aceasta reprezintă una dintre principalele probleme serioase cu care se confruntă dansurile și care ar putea fi îmbunătățită, poate, printr-o cercetare teoretică mai amplă și mai profundă, pentru a fi reflectată pe deplin și pentru a fi înțeles mai bine esența și conținutul lor.
Cu toate acestea, procesarea teoretică incompletă constituie una dintre cele mai mari probleme contemporane ale dansurilor și este caracterizată prin absența unei cunoștințe științifice complete.
Această mare lacună este parțial acoperită de acest volum colectiv, în care sunt abordate doar câteva parametrii teoretici, pe o bază științifică.
