Odysseas Elytis a apărut pentru prima dată în literatura noastră, în noiembrie 1935, prin revista TA NEA GRAMATA, al cărei director era critic literar Andreas Karandoni. Poezia sa, un imn virginal al adolescenței, luminii, sănătății și mării Egee, l-a impus imediat. Andreas Karandoni a fost primul studiu sistematic și critic entuziast al poeziei lui Elytis, încă de când a apărut.

În acest volum se analizează și se pune în valoare comentată toată evoluția poetică a lui Elytis și se examinează în corelație cu poezia lui Seferis și în special cu fenomenul revoluționar al suprarealismului, pe care poetul Axioma Esti l-a asimilat, dar l-a și subordonat creativ propriei sale temperamente grecești și conștiințe artistice stricte.

Academia Suedeză, acordând premiul Nobel pentru literatură din 1979 lui Odysseas Elytis, al doilea poet grec după George Seferis (1963), a considerat că poezia sa interpretează și luminează într-un mod cât mai etereal, toate virtuțile spirituale, morale și poetice care s-au dezvoltat de la vremea lui Homer până în prezent, cu centrul în Egee, insulele sale și țărmurile ionice și eoliene.

Poezia lui Elytis, din primele sale manifestări, a arătat că avea viitorul în față. Acest lucru a fost demonstrat de mai bine de jumătate de secol de existență. Grecii au citit, citesc, dar și cântă Elytis. Nobelul, care încă strălucește, se va estompa undeva, dar cristalele acestei poezii vor radia mereu o lumină apolline și mările, Fecioarele și fetele sale vor rămâne nepoluate de jegurile vremurilor trecătoare.

Cărțile Pentru Odysseas Elytis reprezintă cea mai largă alee critică care s-a deschis spre multiplele secrete poetice ale marii creații a poetului care a compus Axioma Esti.