Dacă este dificil de stabilit un punct de plecare comun al lumii europene, prăbușirea Imperiului Roman a fost cu siguranță creuzetul său. La începutul Evului Mediu, Europa era deja născută divizată între imperiul de est, care va continua cu Bizanțul timp de un mileniu, și cel de vest, care a fost dizolvat de marile migrații ale popoarelor și a făcut loc numeroaselor state barbare cu granițe fluide. Fragmentarea avea să fie consolidată prin stabilirea permanentă și formarea teritorială a popoarelor, din care statele-națiune moderne vor apărea după secolul al XIV-lea. Încercările conducătorilor puternici (de la Iustinian și Carol cel Mare la Carol al V-lea) de a restabili unitatea imperială pierdută vor fi urmate de eforturi de a unifica continentul sub dominația unei națiuni (întreprinse de Filip al II-lea, Ferdinand al II-lea, Napoleon). Totuși, aceste aventuri hegemonice întâlnesc întotdeauna rezistența altor popoare și națiuni, care favorizează un echilibru european. Paradoxal, fragmentarea nu împiedică apariția, deja din Evul Mediu, a unei identități europene, întemeiată pe de o parte pe cultura greco-romană, care lasă moștenire Europei gândirea greacă, modelele de stat și legislative romane și viziunea unui imperiu universal, și pe de altă parte pe religia creștină, care apare prin Biserică ca un element coeziv al societăților. Această identitate comună este evidențiată de o serie de evoluții care ignoră granițele: invaziile barbare, contracția și apoi expansiunea schimburilor, defrișările extinse, vitalitatea manorială, tranziția de la meșteșuguri la industrie, papalitatea, ortodoxia și ereziile, Reforma Protestantă și Contrareforma Catolică, mișcările filosofice ale umanismului și iluminismului, curentele artistice ale Renașterii, Barocului și Clasicismului, stabilirea spiritului științific, strălucirea ideilor Revoluției Franceze... Alături de Europa statelor, se formează o Europă a negustorilor, bancherilor, călugărilor, artiștilor sau savanților, care, în zorii secolului al XIX-lea, deschide porțile către viitor. [Fragment dintr-un text de prezentare al unui editor sau al unei ediții]