Niciunde altundeva poate că zicala `altceva este să spui și altceva este să vezi` nu ar fi fost mai aplicabilă decât în situația în care s-a aflat Freud în martie 1915, la șase luni după izbucnirea primului război mondial.

Este într-adevăr altceva să spui cu doi-trei ani înainte în `Totem și tabu` că omul de astăzi este din punct de vedere psihic o continuitate strânsă a omului primitiv, pe care o poartă ascuns în interiorul său și la care revine deschis de fiecare dată când își aruncă mantia civilizației, și altceva să vezi cu propriile tale ochi cum același om, în care îți pusesi speranțele și de la care așteptai că cel puțin prin realizările sale în cultura spirituală și tehnică avea să devină mai bun decât strămoșul său primitiv, seamănă distrugerea și moartea pe un întreg continent.