În "Citește-mi dorința", Joan Kopjec regizează o confruntare între teoria lui Jacques Lacan și teoria lui Michel Foucault, având ca protagoniști două domenii științifice dinamice și moderne - psihanaliza și istoricismul.
În general, căile acestor moduri de gândire se intersectează doar până în punctul în care istoricii acuză psihanaliza de indiferență față de istorie, dar aici psihanaliza, prin Lacan, trece la atac. Refuzând să încredințeze istoria istorismului, Kopjec argumentează în favoarea superiorității interpretării lacaniene a proceselor istorice și a principiilor genetice.
Scopul ei este să inspire un nou tip de critică culturală, care să fie „învățată în legătură cu dorința” și capabilă să interpreteze ceea ce este nespus în multiplele funcții ale culturii. (Din prezentarea de pe coperta a patra a cărții)
„După 'Citește-mi dorința', nimic în domeniul studiilor culturale nu va mai fi exact la fel: teoria filmului, feminismul, filosofia și psihanaliza vor trebui să se coreleze între ele într-un mod complet nou. Pentru prima dată, o autoare americană a luat în serios pe Lacan, subliniind în inutilitatea pe care o merită actuala însușire a teoriei lacaniene de către studiile culturale. Dincolo de corectitudinea politică, cartea este teoretic corectă: dacă nu ar exista, ar trebui să o inventăm!” (Slavoj Zizek)
