Reflectam asupra bogăției care, în cele din urmă, s-a așezat în mine datorită contactului meu cu poetul și opera sa. Nu a durat mult până să o evidențiez.

În primul rând, a fost percepția înaltă a lucrurilor. Ura sa față de tiranie. Patriotismul său. Pasiunea sa de a apăra libertatea personală și națională. Singurătatea sa creativă. Dragostea sa pentru copii, deși nu a avut copii. Dragostea sa sinceră pentru poezie.

Lucrarea sa minuțioasă a tehnicii. Căutarea perfecțiunii. Afirmările sale: „Națiunea trebuie să învețe să considere național tot ceea ce este adevărat”. Versurile sale, care vin spontan pe buze, și mai ales acel incredibil, care m-a însoțit pas cu pas în toată viața mea de când l-am memorat: „Întotdeauna deschise, întotdeauna veghetoare ochii sufletului meu”.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]