1204 este un an de referință pentru Imperiul Bizantin. Occidentalii ocupă partea estică a Imperiului Roman și teritoriile bizantine sunt redistribuite. Trei state grecești care au apărut în urma dizolvării sale pretind reînființarea acestuia: Imperiul Trebizontului de către Alexios și David Komnenos, Imperiul Niceei din Bitinia de către ginerele lui Alexios III, Theodore Laskaris, statul Epirus de către vărul împăratului Michael Doukas, și mai târziu efemerul Regat al Tesalonicului.
Până la victoria finală a Imperiului Niceei în 1261, schimbările care au loc în cultura târzie bizantină sunt catalitice și marchează tranziția de la tradiția romană la formarea unei conștiințe naționale grecești timpurii. Aceste schimbări sunt conturate prin lucrarea lui George Akropolites, Istoricul căderii din 1204 și evenimentele până la recucerirea Constantinopolului în 1261 de către Michael VIII Palaiologos.