Aceasta este prelegerea susținută de faimosul savant bizantin pe 19 martie 1996 la Biblioteca Gennadius, pe tema continuității istorice în relație cu timpul și spațiul, un spațiu flexibil care uneori se extinde odată cu coloniile și alteori se restrânge, incluzând atât grecii indigeni, cât și pe cei neindigeni, deoarece, treptat, singurele condiții pentru participarea în societatea greacă devin cunoașterea și folosirea limbii grecești, care separă grecii de barbari, și participarea la educația greacă. O caracteristică fundamentală a culturii grecești este antropocentrismul: Omul, referința absolută a fiecărei legi, lărgește și adâncește limitele cunoașterii și domesticeste natura pentru a înțelege mai bine universul. Creștinismul va îmbrățișa această caracteristică și ideea de libertate: drumul omului către mântuire este un act de libertate asemenea celor ai antichilor spre autocunoaștere. Această angajare fermă față de libertate constituie un element indiscutabil al continuității grecești. Laconicul „molon lave” face ca grec să moară în picioare pentru a nu trăi în genunchi. Dovada fizică a acestei continuități este limba greacă, un cod al unei criptomnezicii colective care datează din vremuri străvechi, la fel cum simbolurile sunt sensul condensat al unei solidarități istorice împărtășite doar de cei care sunt mișcați conștient sau inconștient de privirea lor. Eleni Glykatzi-Arveler s-a născut la Atena în 1926 și a studiat la Școala de Filosofie a Universității din Atena. S-a specializat în Istoria Bizantină la Paris cu o bursă oferită de guvernul francez și în 1967 a fost aleasă profesoară la Sorbona, unde în 1976 a devenit prima femeie rector. În 1982 a fost numită rector al Academiei din Paris și cancelar al universităților acesteia. A fost onorată cu numeroase distincții și titluri din partea multor instituții europene și internaționale și organizații științifice.