Filozoful care studiază lucrările lui Platon, Aristotel sau Plotin se află în fața unor texte care, deși ridică multe probleme de chronologie, copiere sau autenticitate, prezintă totuși o asemenea amploare, încât se ivesc mai degrabă chestiuni de interpretare și pătrundere în bogăția unei gândiri, decât munca de "asambrare" a fragmentelor, adesea insuficiente sau contradictorii.

(. . .) [Fragment din textul introducerii ediției]