«... Grecia nu poate cere împrumutul de ocupație și despăgubirile, pentru că prin protocoale secrete și acorduri secrete pe care guvernul său le-a semnat în 1959, s-a privat de toate pretențiile sale față de Germania». Această declarație-șoc a făcut cancelarului Germaniei, domnul H. Kohl, pe 26 mai 1991 în Creta, unde a participat ca invitat oficial la cei 50 de ani de la lupta poporului din Creta împotriva nazismului.

Guvernul grec de atunci a tăcut în fața acestei provocări a oficialului german. Domnul Karamanlis, președintele Republicii Grecești, adevăratul beneficiar al „dezvăluirii”, având în vedere că el era prim-ministru în 1959, a emis un comunicat scurt care spunea: „Nu există acorduri secrete și protocoale secrete cu Germania”. Așadar, dacă nu există acorduri secrete și protocoale secrete, și dacă autoritățile tuturor guvernelor postbelice declară că problema despăgubirilor de război și a „împrumutului” de ocupație este deschisă și că se aplică documentele oficiale și acordurile, de ce nu revendică suma uriașă care, cu o dobândă minimă, la prețurile actuale depășește 22 de trilioane de drahme?

Această întrebare, la fel ca și declarația lui Kohl, trebuie să primească răspuns și, în mod practic. Tăcerea în astfel de cazuri nu este... aur!