Cărțile din această categorie urmăresc parcursul oamenilor din perioada interbelică până la sfârșitul ocupației. Ele documentează consecințele ocupației, cum ar fi colapsul economic, terorismul ocupanților, foametea și impactul pe care l-au avut asupra vieților lor.

Prin mărturiile lor, se aprofundează motivele pentru care au decis să se alăture rezistenței. Studiul se concentrează pe mișcarea de rezistență a EAM în Atena, în special în cartierele de refugiați, și explică de ce refugiații din Kessariani și Byron, cu ajutorul camarazilor lor din Pangrati, Gova și Hymettus, au transformat cartierele lor în bastioane ale EAM.

Observă cum, prin bătăliile de pe străzi, distribuția presei ilegale sau participarea la mitinguri, experiența de rezistență constituie o nouă identitate politică și un nou subiect colectiv.

Pe această bază, cercetarea urmărește procesul de radicalizare a unor grupuri sociale întregi (studente, funcționari publici, muncitori), care a contribuit la transformarea luptei pentru supraviețuire în luptă de rezistență.

Întreabă motivele escaladării confruntării politice între EAM, autoritățile germane de ocupație și guvernele numite de acestea. Examină rolul pe care violența l-a jucat în transformarea politicii într-o confruntare armată și practicile utilizate de fiecare parte pentru a-și atinge obiectivele.

Blocadele Gărzii de Securitate, torturile și execuțiile Secției Speciale de Securitate, raidurile organizației 'X', bătăliile ELAS și crimele OPLA, compuneau diversitatea violenței care a divizat societatea ateniană.

Din perspectiva istoriei sociale, cartea pune accentul pe oameni și pe experiența lor și evidențiază Atena ocupată ca unul dintre cele mai caracteristice exemple de cum reacționează o societate în perioade de criză.