RAKOSYLLKTIS: …„dacă spun adevărul că sunt colecționar de obiecte vechi”, m-ai întrebat…;
ADOLFO: …eu…
RAKOSYLLKTIS: …sunt… dar nu te gândi și tu la același lucru dulceag pentru că ai citit odată pe Maxim Gorki și Émile Zola, nu sunt victimă a societății… este o alegere exclusiv a mea…
ADOLFO: …adică, asta ai ales pentru muncă…;
RAKOSYLLKTIS: …am început cu alte lucruri, dar niciuna nu e ca asta…! Este un observator, un „antroposcop” care măsoară câtă înșelătorie merge zilnic spre procesare…! și bineînțeles, ca orice lucru din viață, și pentru reciclare… pentru că și noi, oamenii – și cu toate accesoriile noastre, pantofi, chiloți, memorie, idei, păcate – suntem produse de reciclare…!
Fragment din piesa de teatru: „O întâlnire în altă parte”, Partea a doua, Imagine și Amintire a opta, de la Teatru, volumul Z’, KEDROS, 1998
