Ce înseamnă pentru umanitate în secolul 21 fenomenul gropilor comune și al înmormântărilor tăcute, impersonale, sterile? Ce efecte, imediate dar și pe termen lung, poate avea atât la nivel individual cât și social, incapacitatea de a duce doliu, cu tot ritualul impus de cultura societății din care face parte decedatul?

Care este funcția doliului în societățile premoderne, în societățile tradiționale? Și ce înseamnă excluderea decedatului și a morții din viața oamenilor în societățile modernității urbane? Ce se întâmplă cu doliul imposibil pentru decedații pandemiei, oamenii care mor singuri în condiții de carantină și sunt înmormântați fără ritualul funebru, închisi în sicrie sigilate în gropi comune?

Ce pot să semnifice pentru cultura noastră criptele acestor morți, încastrate în cei vii? Doliul și obiceiurile funerare sunt o condiție a vieții sociale, parte a legăturii sociale. Actul Antigonei de a-l înmormânta și a-l pomeni pe fratele său neîngropat, încălcând legile lui Creon, subliniază semnificația umanității. Ea îndeplinește o Datorie față de om și față de cultură.

De la începuturile istoriei speciei umane, din vremea Neanderthalului, obiceiurile funerare au jucat un rol important în crearea societății. Epopeile homerice, tragedia Antigona oferă multe învățături. Doliu imposibil și insurmontabil este arătat cutremurător de mitul Niobei, care, atunci când și-a văzut cele paisprezece copii morți, s-a transformat în piatră din durere, și plânsul ei a fost transformat în piatră, devenind, în cele din urmă, piatră din care curg neîncetat lacrimile ei, zi și noapte.

Consoarta ei, a noastră Niobă, pacientă la 18 ANO și mai târziu la Cabinetul Social, concentrează în povestea ei tragică toate marile probleme ale timpului nostru: doliurile imposibile pentru tatăl absent și fiul pierdut prematur, rătăcirea continuă în lumea rațiunii și a nebuniei, fără a putea trece definitiv în niciunul dintre cele două lumi, purtându-și pe umeri plânsul pietrificat, până când, în cele din urmă, își pierde viața în zilele de carantină, căzând de pe o stâncă...

FOTOGRAFIE EXTERIOARĂ Convoaie de camioane care transportă sicrie din Bergamo, Italia.