“Și astfel am intrat într-o lume ruptă, căutând compania visătoare a dragostei...” (BrokenTower) Evident, „lumea ruptă” este America postbelică. După imensa criză economică care a luat proporții de război, valorile și echilibrele sociale sunt redefinește.

Lumea veche care moare (Blanche) dorește să fie adoptată de una nouă care se află într-o perioadă de creație orgasmică (Kowalski). Propune o nouă identitate, o sexualitate intensă și încearcă să se înrădăcineze în noul care, la rândul său, se hrănește din carnea vechiului.

Discursul lui Blanche evidențiază visul american cu toate patologiile sale. Un vis care este condus la înfrângere și o descompunere definitivă. Lupta eternă a vechiului cu noul, a masculinului cu femininul, a sensibilității cu brutalul realism este materialul excelent pentru a aborda „realismul social” propus de T. Williams ca un răspuns la „realismul poetic”, în timp ce noaptea umedă și sufocantă cântă blues-urile sale.

Zaharia Rojas