Această carte acoperă o perioadă mare și importantă a istoriei grecești, care începe în 1453 și se încheie în 1832, odată cu crearea statului grec independent. Aproximativ 380 de ani de narare istorică sunt împărțiți în trei secțiuni: a) aspecte ale noului elenism; b) revoluția greacă (1821-1828); c) perioada Kapodistriană și post-Kapodistriană (1828-1832). Prima secțiune descrie instituțiile de bază, grupurile sociale și mișcările intelectuale ale elenismului în perioada stăpânirii otomane, care au avut efecte sociale și economice asupra creștinilor ortodocși din regiunea grecească. A doua secțiune prezintă unul dintre cele mai importante evenimente din istoria modernă a Greciei: acțiunea revoluționară a ortodocșilor din principatele dunărene și Peninsula Balcanică de Sud în perioada 1821-1828. De asemenea, descrie diferitele faze ale revoluției, reacțiile pe care le-a provocat în Europa și în Imperiul Otoman, eforturile otomanilor de a reprima lupta de eliberare, precum și încercările Marilor Puteri de a rezolva problema grecească. Ultima secțiune tratează activitatea lui Ioannis Kapodistrias în calitate de guvernator al Greciei (1828-1831), acțiunile de opoziție luate împotriva sa și asasinarea sa. În același timp, înregistrează anarhia politică care a domnit în țară după moartea guvernatorului, care a durat până la alegerea lui Otto pe tronul Greciei.