Titlul dublu dă sens și destinație acestui cărți, singura lucrare critică publicată de Apollinaire în timpul vieții sale. "Pictorii cubiști" a fost, în 1913, o lucrare combativă, o apărare generoasă a tinerilor prieteni ai poetului, o provocare pentru publicul parizian - în cadrul bătăliei care urma să tulbure cu adevărat arta secolului XX.

Subtitlul "Reflecții estetice", pe de altă parte, insinuiază o colecție de gânduri, mature după o lungă căutare, ale unei persoane spirituale care încerca să situeze această revoluție într-o perspectivă mai largă, al cărei lider a fost el însuși. În acea vreme, primul titlu a captat în mod special interesul publicului și este ușor de înțeles de ce editorul Eugene Figuiere l-a tipărit cu litere mari, evident împotriva voinței autorului.

Azi, această carte, ca manifest sau ca manual al cubismului, își păstrează o valoare mai degrabă istorică. [...] Pe de altă parte, dacă acceptăm astăzi titlul de "reflecții" - nu reflecții ale unui filozof, desigur, pentru că Apollinaire nu a fost deloc filozof, chiar dacă a avut anumite slăbiciuni în acea direcție - ci reflecții ale unui poet și mai ales ale unuia dintre marii poeți ai secolului XX, vom fi uimiți de corectitudinea atâtor evaluări profetice și de frumusețea expresiei metaforice, cu care autorul îmbogățește principiile fundamentale ale artei epocii noastre.

(Din introducerea cărții)