Titlul cărții, conform celor mai vechi códexuri și celor mai vechi mărturii ale scriitorilor bisericești, a fost dintotdeauna "Faptele Apostolilor" sau "Faptele Apostolilor" sau "Faptele" sau rar cu articolul "Faptele", în latină "Acta" și mai frecvent "Actus Apostolorum".
Acest titlu, în special fără articol, corespunde suficient conținutului cărții, în care se prezintă o selecție și o oarecare antologie a faptelor prin care apostolii au contribuit la întemeierea și extinderea Bisericii. Nu avem aici istoria tuturor apostolilor.
Dar nici toată activitatea celor doi lideri ai grupului apostolic, în jurul cărora se împletesc întreaga istorie a Faptelor, nu este relatată în această carte. Pur și simplu și doar în termeni generali, se urmărește în ea activitatea lui Petru și Pavel, în special întemeierea noii credințe în Ierusalim și de acolo pornirea, curgerea și extinderea ei în Palestina și în lumea păgână până când a fost proclamată de Pavel și în această capitală a lumii, Roma.
În mod unanim, vechile autorități bisericești mărturisesc despre cartea Faptelor, atribuind-o evanghelistului Luca. Prima mărturie clară în acest sens o avem în canonul lui Muratori, iar după aceasta vine mărturia lui Irineu, care nu mărturisește doar că autorul Faptelor este Luca, ci folosește și cartea, citând aproximativ cincizeci de pasaje din ea, dintre care unele le atribuie în mod clar lui Luca.
