"Odată cu apariția Dumnezeu-omului în lumea noastră pământească," scrie sfântul contemporan sârb Justin Popović, "toate energiile divine au fost date rasei umane, astfel încât să-și poată trăi viața divino-umană pe această planetă numită Pământ. Aceste energii și puteri divine... sunt deosebit de puternice, atotputernice, în personalitățile oamenilor sfinți ai lui Dumnezeu, precum sfinții Apostoli, sfinții Martiri, sfinții Părinți și toți sfinții Mărturisitori ai numelui Domnului."
Într-adevăr, energiile și puterile divine erau atotputernice, cu care Domnul l-a înzestrat pe venerabilul Nifon, episcop de Constantiana "din Alexandria" (secolul al IV-lea).
După o tinerețe tulburată și desfrânată, s-a pocăit profund, a plăcut lui Dumnezeu prin practici ascetice aspre, lupte spirituale și o viață virtuoasă, a fost considerat vrednic de daruri și revelații divine și, în cele din urmă, a fost hirotonit episcop de Constantiana în Egipt, unde s-a remarcat prin grija sa pastorală sfântă.
Starea și lucrarea sa au fost recunoscute "prin includerea sa în corul sfinților Bisericii apostolice din Alexandria, din ale cărei diptice, din cauza circumstanțelor temporale, a căzut și a fost uitat și obscurat." Astfel, nu este menționat în Minei sau Sinaxar.
Cu toate acestea, viața sa a fost păstrată în multe codice grecești. Mai mult, traducerea sa în limba slavonă l-a făcut atât de popular în lumea ortodoxă slavă încât, după cum a admis profesorul sovietic P.O. Potapov, "deține primul loc printre acele lucrări care au modelat conștiința religioasă a poporului."
