Cu teoria sa despre inconștient, Freud ne-a învățat cum fiecare dintre noi are și o personalitate pe care o ignoră, o proiecție nedeclarată a "feței" noastre conștiente. Ne-a arătat în mod clar fața secretă a celuilalt "Eu", ne-a învățat cum s-a format și s-a dezvoltat acest blestemat frate pe care nu vrem să-l recunoaștem, dar pe care psihologia de grup l-a înregistrat aici și atât de mulți ani în mitul "dublului". Acest al doilea Eu, apăsat de vină, reprimat în întunericul uitării, - și totuși mereu viu, dictând fără să știm acțiunile noastre - ne face "volens nolens" frați cu cel mai înapoiat primit, cu cel mai nemilos criminal, cu cel mai furios nevrotic. Nu avem de-a face cu o idee de fraternitate morală, ci cu o realitate biologică. Revelându-ne un destin interior care substituie Destinul exterior al tragediei antice, explicându-ne cum și de ce se joacă, în fiecare dintre noi, drama lui Oedip și a lui Hamlet, Freud ne-a oferit o nouă viziune asupra destinului nostru uman.