Acest dicționar al limbii grecești antice este lansat într-o eră, începutul celui de-al treilea mileniu, în care societatea occidentală, popoarele din Vest și printre ei grecii, sunt sub dominația unui spirit extrem de economic și materialist. Știința și logica și în general gândirea au fost transformate într-un instrument exclusiv utilitar. Discursul filosofic și științific, care urmărește rafinamentul și umanizarea omului, în căutarea unei vieți autentice și bogate în termeni de mentalitate - principala preocupare a spiritului grec antic -, s-au predat utilitarismului.