Stabilirea și funcționarea unui școală, a școlii din comunitate, pentru toți elevii fără discriminări și excluziuni este ceea ce se solicită în noua eră. Adică funcționarea unei școli care să fie Democratică, Umană, Socială, Liberă, Prietenoasă și Flexibilă, cu o cultură Multiculturală și Digitală.

Protagonistul trebuie să fie Elevul care va fi prezent nu doar ca spectator invitat, ci și ca partener (participant) în centrul schimbărilor rapide în educație și în contextul cotidian în general. Este vorba, în alte cuvinte, despre O școală care este chemată să ofere o educație unitară pentru TOȚI elevii (copii și adolescenți) într-o Grecie digitală în dezvoltare, să fie deschisă către comunitatea locală și să fie inspirată de idei inteligente și realizări ale științei, având în vedere dobândirea de competențe și cunoștințe extinse din partea elevului.

Și aceasta prin oferirea sistematică a Educației Incluzive sau a Educației Totale. Se referă la O școală care (va) respectă și slujește diversitatea elevilor. O astfel de transformare a școlii moderne grecești este de altfel în conformitate cu Declarația de la Salamanca din Spania pentru educația egală a persoanelor cu nevoi educaționale speciale.

O Declarație care a apărut într-un forum mondial cu peste 300 de delegați din 92 de țări și 25 de organizații internaționale la sfârșitul secolului trecut (1994) sub egida UNESCO. Accentul schimbărilor reformiste (care, din păcate, până acum au fost nereușite) în educație în fiecare țară socio-economic dezvoltată (și în dezvoltare), deci și în Grecia și Cipru, (trebuie să) se concentreze asupra stabilirii unei „agende globale” de acțiuni ambițioase pentru fiecare educator în noua școală, pentru îmbunătățirea calitativă a activității sale multiple (didactice și de suport).

Impactul său familiar va (trebuie să) vizeze în special integrarea psihosocială a fiecărui elev fără discriminări și excluziuni și dezvoltarea de competențe legate de noua eră a imaginii magice, a cunoștințelor și a (supra)informației.

Educația Specială în societatea secolului 21 concentrează un sistem bine conceput de tehnici și abordări diverse care au un caracter complex, social, filosofic, conceptual și didactic-sustinator. Scopul acesteia este, așadar, sprijinirea în mod cuprinzător a TUTUROR copiilor și adolescenților cu nevoi educaționale speciale, asigurându-le participarea la școala generală (comună) din comunitatea lor și întărind interacțiunea socială cu colegii și prietenii cunoscuți.

Această lucrare revizuită se concentrează pe Educația Specială și reprezintă un proiect ambițios de acest fel. Scopul este o lectură și o aprofundare sistematică și multiplă – clinică, psihologică, didactică, de suport, de cercetare și auto-descriere – a tuturor grupurilor care compun copiii și adolescenții cu nevoi educaționale speciale.

Acest proiect se poziționează în perspectiva temporală a „2027” deoarece aceasta este considerată o etapă programatică semnificativă care se finalizează cu cadrul bugetar de referință pe termen lung al Uniunii Europene extinse (2021-2027). Scopul final al unei astfel de inițiative este de a făuri o percepție și o practică dominantă în platforma de cercetare și educație a oamenilor de știință și a altor profesioniști de suport din domeniu pentru O singură formă de educație și pentru O școală care va fi, prin natura sa, digitală și complet echipată, răspunzând eficient nevoilor variate ale fiecărui elev.

Într-o astfel de platformă, educatorul de astăzi, cu o viziune deschisă, ar trebui să perceapă ca O PROVOCARE integrarea copiilor cu nevoi speciale în școala generală și să considere atractivă angajarea sa cu TOȚI elevii din clasă, planificând o „agendă globală de acțiuni” și având în vedere diversitatea fiecăruia. Astfel, va începe să apară o altă cultură școlară în contextul cotidian, demnă de natura delicată și particulară a copilului și adolescentului.

Și aceasta în contrast cu contextul socio-economic și politic sumbru și prelungit al noii ere, recent agravat de explozia de migrație-refugiu în contextul european.