În Povestea Căderii Gondolinului sunt două dintre cele mai mari puteri din lume. Este Morgoth, răul suprem, nevăzut în această poveste, dar conducând o putere militară vastă din fortăreața sa Angband. Profund opus lui Morgoth este Ulmo, al doilea ca putere doar după Manwe, șeful Valarilor.

Centrală în această dușmănie a zeilor este orașul Gondolin, frumos dar nedescoperibil. A fost construit și populat de Elfi Noldorini care, când locuiau în Valinor, țara zeilor, s-au răzvrătit împotriva conducerii lor și au fugit în Pământul de Mijloc. Turgon, Regele Gondolinului, este urât și temut mai presus de toți dușmanii săi de către Morgoth, care încearcă în zadar să descopere orașul minunat ascuns, în timp ce zeii din Valinor, în dezbateri aprinse, refuză în mare parte să intervină în sprijinul dorințelor și planurilor lui Ulmo.

În această lume vine Tuor, vărul lui Turin, instrumentul planurilor lui Ulmo. Ghidat nevăzut de acesta, Tuor pornește din țara sa natală într-o călătorie înfricoșătoare către Gondolin, și într-unul dintre cele mai captivante momente din istoria Pământului de Mijloc, zeul mării însuși i se arată, ridicându-se din ocean în mijlocul unei furtuni. În Gondolin el devine mare; se căsătorește cu Idril, fiica lui Turgon, iar fiul lor este Earendel, a cărui naștere și importanță profundă în zilele ce vor veni sunt prevăzute de Ulmo.

În cele din urmă vine sfârșitul teribil. Morgoth află printr-un act de trădare supremă tot ce are nevoie pentru a lansa un atac devastator asupra orașului, cu Balrogi și dragoni și nenumărați orci. După un raport minuțios al căderii Gondolinului, povestea se încheie cu evadarea lui Tuor și Idril, împreună cu copilul Earendel, privind înapoi dintr-o despicătură în munți în timp ce fug spre sud, la epava arzândă a orașului lor. Ei călătoreau într-o nouă poveste, Povestea lui Earendel, pe care Tolkien nu a scris-o niciodată, dar care este schițată în această carte din alte surse.