Freud crede că gluma de spirit ne oferă euforia râsului spontan pe care am pierdut-o odată cu maturizarea, în timp ce ca copii ignoram comicul, eram incapabili să producem glume de spirit și nu aveam nevoie de umor pentru a ne simți fericiți în viață.

Gluma de spirit și relația ei cu inconștientul este unul dintre cele mai dense și multidimensionale texte ale lui Freud, un exemplu caracteristic al scrierii sale magistrale. Freud și-a extrase materialul din glumele de spirit ale evreilor pentru evrei. De asemenea, folosește multe exemple din literatura de limbă germană, precum și glume de spirit în contextul vieții politice și sociale din Viena la începutul secolului XX.

Începe cu o explorare a tehnicilor și scopurilor glumei de spirit, unde se identifică asemănări cu munca visului, continuând cu analiza mecanismului plăcerii și apoi abordând dimensiunea socială a creației glumei de spirit. Pentru analiza relației glumei de spirit cu inconștientul, Freud folosește ca instrument cunoștințele din munca visului, pe care o consideră cel mai mare avantaj al său în raport cu cei care se ocupaseră până atunci de gluma de spirit și râs.

În ultimul capitol, compară gluma de spirit cu alte tipuri de comic, cum ar fi naivitatea, parodia și umorul. Această ediție este completată cu umorul. Potrivit lui Freud, umorul înseamnă nu doar triumful Eului, ci și triumful principiului plăcerii, care poate fi impus în fața dificultăților vieții. Aparține unei serii de invenții ale vieții psihice umane pentru a scăpa de constrângerea durerii, care începe cu nevroza și atinge apogeul în paranoia, incluzând în aceasta beția, auto-înghițirea și extazul.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]