Unghiuri ascuțite, forme ciudate, culori stridente și perspective distorsionate sunt trăsături clasice ale Expresionismului, mișcarea din secolul al XX-lea care a prioritizat emoția în detrimentul realității obiective. Deși a fost deosebit de prezentă în Germania și Austria, abordarea mișcării a înflorit la nivel internațional și este astăzi considerată una dintre cele mai influente schimbări din istoria artei. Cu grupurile de frunte Die Brücke (Podul) și Der Blaue Reiter (Călărețul Albastru), și jucători cheie precum Wassily Kandinsky, Egon Schiele și Emil Nolde, expresioniștii au renunțat la Impresionism, pe care l-au considerat ca fiind „omul coborât la poziția unui disc de gramofon al lumii exterioare”, pentru a reprezenta, în schimb, o experiență brută și viscerală a vieții, așa cum a fost simțită, mai degrabă decât văzută la suprafață. Picturile lor sunt pline de forță emoțională, transmisă în special prin palete de culori intense și non-naturaliste, tușe libere și texturi groase. Acoperind tendințele stilistice ale grupului, influențele și cei mai importanți protagoniști, această carte introductivă explorează panorama expresionistă a stărilor de spirit, ideilor și emoțiilor și căutarea lor neîncetată pentru autenticitate profundă.