Mă numesc Dimitra și sunt agricultoare. Oamenii mă adoră, pentru că eu i-am învățat să cultive pământul. „Ești o zeiță”, îmi spun ei. Râd. Îmi place să râd. Și când râd, întreaga natură râde împreună cu mine, înflorește, se umple de verde, se umple de culori și arome. Când vine primăvara, îi spune pământului: „Trezește-te, trezește-te”. Și acesta se trezește și este gata să nască roade. Și dacă plantezi câteva semințe de grâu în pământ, câmpul se umple de spice aurii care se leagănă în adierea vântului. Din toate anotimpurile, cel mai mult iubesc primăvara. Primăvara totul începe din nou de la început. Zăpezile se topesc și dispar, apele udă pământul, iar semințele ascunse în el se umflă și încolțesc. Copacii scot frunze verzi, iar eu ies în prag și aștept. Aștept fiica mea, care lipsește. O cheamă Persefona. În fiecare primăvară vine. Singură, fără bărbatul ei de neîndurat.