Le aveam pe toate. Nu-mi lipsea nimic. Marea, pământul, cerul, toate erau ale mele. Voiam ceva? Întindeam o mână și îl luam. Cu cealaltă țineam un fulger. Cu el puteam să electrizez pe oricine doream. Oamenii și zeii mă temeau și mă respectau. Pentru că eu sunt Zeus, tatăl zeilor și al oamenilor. Oamenii aveau mare încredere în mine. Mă numeau și Xenios, adică zeul ospitalității. Fără ei aș fi fost un nimic. Aproape că nu aș fi existat. Acesta este și motivul pentru care îi iubeam. Și încă îi iubesc, la fel de mult cum iubesc marea, munții și aerul pe care îl respirăm cu toții, zei și oameni.