A fost odată ca niciodată, într-un ghiveci, pe un balcon din orașul nostru, un ou. Balconul aparținea apartamentului unui bărbat. Nimeni nu știa cui îi aparținea oul. Era gri și destul de mare. Bărbatul era și el în vârstă și unii spuneau că era un ciudat bătrân care trăia singur și nu simpatiza pe nimeni. Poate chiar pentru că era ciudat, a decis că, pentru că mama oului nu apărea nicăieri, el îl va proteja. Desigur, nu îl va cloci, pentru că probabil oul s-ar fi transformat... în omletă. Însă l-a înfășurat cu grijă într-o pătură de lână. Și din niște cutii vechi a scos un ursuleț pufos și cald și a pus oul în brațele lui. Restul l-a făcut soarele.