Aș dori să construiesc treptat o viziune asupra lumii în care întotdeauna disting ceea ce pot discuta cu un anumit grad de certitudine de ceea ce nu cunosc. Obiectivul nostru ar trebui să fie să împingem cât mai departe limitele cunoașterii, având însă conștiința slăbiciunilor noastre.

Cred că este periculos pentru societățile noastre să se străineze de cunoștințele științifice și tehnice. Trebuie să le oferim instrumentele necesare pentru a judeca cel puțin importanța și consecințele aplicării lor. Urăsc moralizarea și vaghețea. Cred că și problemele morale au o dimensiune tehnică pe care trebuie să o înțelegem pentru a trăi mai bine, având evident în vedere mai întâi identificarea limitelor epistemologice ale unei astfel de abordări.

Progresul științific și tehnic este inutil și chiar periculos pentru societăți care nu sunt capabile să-l gestioneze și să-l ghideze. Și cel mai perfect sistem juridic este ineficient fără conformarea liber aleasă la reguli etice. Lipsa valorilor spirituale nu este compensată prin bunuri materiale.

Decăderea societăților poate fi înțeleasă ca o slăbire a structurilor și instituțiilor care permit formarea unui sistem valoric stabil de acceptare comună și asigură circulația eficientă și sigură a informației și cunoașterii.

Așa cum un avion nu este o pasăre, un computer nu este mintea umană. Mi-e greu să îmi imaginez cum creațiile pot depăși inteligența creatorilor. Totuși, poate fi posibil să o îmblânzească și să o subjuge, iar aceasta este un scenariu înfricoșător pe care nu aș dori nici măcar să-l imaginez.

A fost dorința și responsabilitatea mea să scriu despre importanța cunoașterii ca entitate nematerială, distinctă de entitățile fizice, și necesitatea de a înțelege procesele de dezvoltare și aplicare a acesteia. Să arăt cum noile concepte și modele din Informatică ne ajută să aprofundăm funcționarea conștiinței individuale și colective.

Cum structurile de orice fel care compun societățile noastre definesc în primul rând sisteme informaționale, a căror funcționare eficientă depinde de schimbul neîngrădit și la timp al cunoștințelor de încredere. Sper ca acest demers să fie începutul inițierii cititorului în conceptul de cunoaștere, în formele și utilizările sale multiple.

Să-i ofere instrumentele necesare pentru a vedea lumea prin prisma epistemologică, ghidul pentru a acționa corect ca individ și ca cetățean.

I.S.