La fel ca Holden, nu am chef să spun povești pline de prostii și vărsături așa cum în David Copperfield, deși în cazul meu, câteva lucruri despre părinții mei poate le veți găsi mai interesante decât să citiți despre mine. Tatăl meu, să zicem, s-a născut în Brooklyn când totul era terenuri, a fost jucător de apărare la Brooklyn Dodgers, a fost un șmecher la biliard, parior, un bărbat mic de statură, dar un evreu dur cu cămăși la modă și avea părul perfect pieptănat pe spate cu brillantină ca George Raft. Nu a mers la liceu, a intrat în Marina la șaisprezece ani, într-un pluton de execuție în Franța când au împușcat un marinar american pentru că a violat o fată locală. Trăgător cu medalie, întotdeauna i-a plăcut să tragă și purta cu el un pistol până în ziua în care a murit cu părul argintiu bogat și vederea impecabilă. Într-o noapte, în Primul Război Mondial, nava lui a fost lovită de un obuz undeva dincolo de coastă, în apele înghețate ale Europei. S-a scufundat. Toți s-au înecat, cu excepția a trei care au înotat trei mile până la țărm. A fost unul dintre cei trei care au reușit să înfrunte Atlanticul. Dar atunci a fost momentul în care aproape că nu m-am născut. Războiul se termină. Tatăl lui, care câștigase puțini bani, îl răsfăța mereu, favorizându-l în fața celor doi frați proști. Și chiar înseamnă proști.