O «dadaist» Gheorghe Zarkos este o FIGURĂ EXCELORE printre literatorii din perioada interbelică. Omul care, în anii 1930, a întreprins acțiuni fără precedent pentru vremea sa, spart repetat vitrinele editurii „Pyrros”, a cărei proprietari au publicat o lucrare de-a sa, pe care el le-a predat pentru publicare, sub numele altuia, nu al său.

În plus, Zarkos, la un nivel simbolic, prin opinile, textele și acțiunile sale, a spart multe alte „vitrine”, precum cele ale academicismului, ale puterii, ale justiției, ale autorităților de urmărire, ale partidelor, ale politicienilor, ale presei, ale bisericii, ale închisorii și, desigur, ale spitalului de psihiatrie. Atitudinea sa neîmblânzită și indisciplinată a fost motivul internării sale, pe motive politice, în spitalul de psihiatrie.

Aceste motive, precum și condițiile internării sale, sunt abordate în această carte, pe baza dovezilor găsite la Spitalul Public de Psihiatrie din Atena, în scrierile autorului și în presa vremii. În ceea ce-l privește pe Zarkos și povestea sa, el revendică, fără îndoială, multe „premiere” și unicități. Reprezintă, în primul rând pentru Grecia, conform datelor prezentate, cel mai caracteristic caz de internare în spitalul de psihiatrie din motive politice.

Consecința acestui fapt a fost că a devenit primul care a scris și publicat cărți despre problemele foarte grave ale sistemului de psihiatrie și ale pacienților săi. Stilul său direct și umorul negru care îl caracterizau au spart tăcerea, indiferența și „vitrinele” spitalului de psihiatrie, punând sub semnul întrebării până atunci referințele convenționale la „spitalul de nebuni” și la „nebuni”.

Desigur, el este unic în epoca sa din rândul stângii care s-a ocupat temeinic de problemă, formulând opinii și propuneri. O stângă care, spre deosebire de alte țări europene, din motive neexplorate, nu s-a ocupat de persoanele marginalizate cu probleme mintale.

Instrumentele puterii și, în general, persecutorii lui Zarkos nu au perceput niciodată ideile și atitudinea sa ca pe o excentricitate a unui artist, lucru pe care el însuși, de altfel, l-a respins, cu rezultatul că a plătit, ca și ceilalți luptători sociali ai vremii sale, contravaloarea, cu persecuții, bătăi, condamnări, încarcerări, exil, cu suprimarea și discreditarea operei sale.

Zarkos, cu ideile, umorul și comportamentul său, a contestat până atunci regulile relației stat-cetățean și „jocul” dintre persecutor și persecutat. Spre deosebire de practica mișcărilor din epoca sa, Zarkos a acționat de multe ori „pe cont propriu”, fără acoperirea politică a unei colectivități, o practică pe care el a recunoscut-o în scrierile sale ulterioare ca pe un dezavantaj.

Toate acestea capătă o valoare deosebită deoarece, conform datelor existente până acum, Zarkos a fost poate singurul caz pentru care mecanismele de control social din această perioadă, în contextul reprimării ideilor și acțiunii, au folosit fără menajamente Psihiatria și Spitalul de Psihiatrie.

Zarkos scrie despre „desfăcător”, „fakiri” și „stăpânitori ai nebunilor”, aproape în aceeași perioadă în care funcționari pionieri ai sănătății mintale și intelectuali din Europa întreprind inițiative care schimbă caracterul spitalului de psihiatrie și aduc pacientul mintal ca participant în procesele terapeutice.

INFORMAȚII BIOGRAFICE

DMITRIOS G. YFANTIS s-a născut în Atena. A urmat studiile de bază (Sociologie) la Facultatea de Filosofie a Universității din Sofia St. Kliment Ohridski și teza de doctorat în cadrul Departamentului de Sociologie al Universității Panteion. Lucrează în domeniul prevenirii dependențelor din 1987. Este responsabil științific al Departamentului de Cercetare și Educație al Unității de Dezincriminate 18 ANOH. A participat cu multe comunicate la conferințe și cu publicații în reviste științifice și altele. De la Editurile Agra a fost publicată cartea sa Toxicomanie prin heroină – Utilizarea substanțelor în Grecia interbelică (2017).