Capodopera aceasta a lui Ibsen conține toate temele pe care le-a explorat dramaturgul norvegian: ideologic, psihologic, sociologic, politic și cultural.

Motiv central al lucrării este cererea fiecărei persoane morale de a rămâne ea însăși și de a nu încălca principiile sale.

Rosmer și Rebecca, persoane de proveniență socială diferită, purtând vinovății adânc înrădăcinate, se confruntă, rezultând în înfrângerea ambilor și fiind conducși spre moarte, adică înfrângerea celor două lumi: lumea vechii morale și lumea conștiinței eliberate.