Am văzut cum corpul lui se schimbă. S-a strâns pe acoperiș, cu o mână ținând marginea. Toată acea ciudată stare de prietenie a dispărut, iar acum era un vânător. Asta era ceva ce recunoșteam, ceva cu care mă simțeam confortabil pentru că înțelegeam.

Mi-am șters mintea. Era timpul pentru vânătoare. Am luat o respirație adâncă, inhalând aroma sângelui oamenilor de pe stradă. Nu erau singurii din jur, dar erau cei mai apropiați. Pe cine aveai să vânezi era o decizie pe care trebuia să o iei înainte să miroși prada ta. Acum era prea târziu pentru a alege.

[Extras din textul de pe coperta din spate a ediției]