Acum trei ani, Grecia a căzut în mâinile întâmplării. Și imediat după, a fost ținta întâmplătorilor. A fost secvența logică a unei distrugeri care avea caracteristicile unei tragedii sociale. Și care s-a dezvoltat într-un conflict care a purtat forma unui război civil 'de intensitate scăzută' (ca să-mi amintesc de Italia anilor '70)...

Un război civil rece, fără conflicte armate și confruntări înarmate, dar cu pasiunea, fanatismul și divizarea unei confruntări domestice tipice. Cum am ajuns, însă, aici unde am ajuns? Cum s-a derailat atât de ușor o întreagă țară? Cum a fost cufundată atât de neașteptat și imprevizibil în destabilizare? Asta voi încerca să povestesc și să explic în paginile acestui cărți.

Voi vorbi despre oameni și evenimente pe care am avut norocul să le observ personal din poziția privilegiată a unui profesionist care le înregistrează zilnic, care le trăiește din prima linie a actualității - și nu doar din prim-plan.

Povestea mea începe aproximativ din 2009 și se încheie cu confruntarea electorală dublă din mai și iunie 2012. Cele anterioare sunt responsabilitatea istoricilor. Cele ulterioare le vor descoperi vizionarii.

Spre deosebire de o percepție vanitoasă despre jurnalism, nu cred că jurnalistul scrie adevărul. Jurnalistul scrie pur și simplu ceea ce știe. În paginile care urmează, așadar, am înregistrat tot ceea ce știu. Fără, nici măcar ca idee, să prezic că știu totul. Oricum, aici unde am ajuns, nimeni nu poate spune ceva mai mult. Nici să facă ceva mai puțin.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]