În studiul de față, istoria culturală a "locului sfințeniei", percepută prin prisma unei narațiuni complexe la multiple niveluri, este considerată ca o formă concretă de înțelegere a divinului și ca o constantă semnificare a memoriei acestui loc specific.

Este vorba despre o perspectivă interpretativă care își propune să actualizeze memoria unui loc “în acțiune”, constituit pe baza unor determinări relaționale complexe, care servesc o logică și acțiune ritualică.

“Locul sfințeniei” constituie un depozit de amintiri care contribuie decisiv la formarea identităților, precum și la semnificarea relației credinciosului cu spațiul înconjurător, povestind experiența lui “dincolo de spațiu” în încercarea de a constitui locul familiar.

Arhitectura și producția artistică transformă spațiul abstract în loc mediat, corelându-l cu istoria.

[Fragment din textul de pe coperta din spate a ediției]