Cum se compune o narațiune mitică și de ce domină asupra altor narațiuni paralele? Cum pot fi interpretate diversele versiuni ale unui mit? Există un anumit nucleu de adevăr istoric în tradițiile contradictorii?

Serapis este un zeu al Greciei sau al Egiptului, tânăr sau antic, ancestral sau străin? Miturile antichității, chiar și atunci când obțineau într-o finalitate o versiune scrisă, abandonau sistematic elementul static și continuau să evolueze, cu adăugiri, omisiuni și procesări ale unor ramuri ale corpului lor narativ.

Studiul de față se concentrează asupra materialelor din care se formează un mit și asupra modurilor în care acestea sunt împletite, astfel încât să devină versiuni explicative convingătoare ale realității istorice contemporane. Serapis, un zeu care s-a născut la începuturile vremurilor helenistice împreună cu regatul ptolemaic, nu este examinat ca o formă divină deja formată, cu anumite calități și un ritual de cult bine definit.

Scopul cărții este să fie prezentat modul în care, treptat, s-a constituit personalitatea zeului în secolul al III-lea î.Hr., adică în anii în care au fost puse bazele teologice și ritualice ale cultului, înainte de a inunda lumea greco-romană.

Elena Făsă a studiat filologia clasică și istoria antică la Universitățile din Atena și Exeter. În 2011 a obținut diploma de doctor la Universitatea din Atena și în 2019 a finalizat cercetarea sa postdoctorală în colaborare cu Fondul Național de Cercetare.

Activitatea sa științifică se concentrează pe culturile lumii helenistice și pe tendințele religioase și curentele spirituale ale antichității greco-romane. Predă la Universitatea Deschisă din Cipru și la College Year în Atena/DIKEMES. Articolele sale au fost publicate în reviste internaționale, volume colective, în presa grecească și pe internet. A tradus și comentat scrisorile lui Iulian din Siria (Scrisori către filozoful Iamblichus, Editura Stigmi, 2016).