Contribuția presupus pozitivă a ierarhiei superioare a Bisericii la Revoluția din 1821 reprezintă una dintre cele mai mari fraude ideologice ale istoriei moderne grecești. Două sute de ani mai târziu, studiul surselor originale, al decretelor de excludere și al activității contrarevoluționare a patriarhiei, nu lasă loc interpretărilor greșite.

Această carte include o colecție utilă de astfel de texte, publicate în perioada 1798-1828. Investigarea documentelor istorice în cauză rămâne și astăzi o sarcină extrem de dificilă, necesitând în unele cazuri căutări laborioase ale edițiilor rare sau epuizate.

În “Cartea Neagră a anului 1821” veți citi: textele de excomunicare a Revoluției de la patriarhia din Constantinopol, motivele pentru care celebra ridicare a excomunicării reprezintă un mit bisericesc, modul în care Grigore al V-lea a încercat să îmblânzească dispozițiile revoluționare ale Eptaniților și Peloponezianilor la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ordonând în același timp arderea lucrărilor lui Rigas Feraios, motivele pentru care excomunicarea haiducilor de către patriarhul Calinic al V-lea a influențat negativ Revoluția din '21.

De asemenea, sunt incluse enciclice prin care Grigore al V-lea a încercat să controleze producția de carte grecească, lansând un atac asupra Științelor Naturale, excomunicarea impusă lui Bouboulina, cu câteva luni înainte de revolta grecilor, textele patriarhului Eugenie al II-lea, care au avut scopul de a-i intimida pe greci, imediat după izbucnirea Revoluției, și modul în care patriarhul Agathangelos a încercat să provoace un război civil în Grecia lui Ioan Capodistrias.