Când mintea începe să înțeleagă bunurile ideale ce se ascund în fenomene, comunică apoi simplitatea și inefabilul care Te înconjoară, Mântuitorule. Nu este atras atât de ceea ce a reușit să învețe despre Tine, ci este mistuit de ceea ce îi scapă. Faptul că cunoașterea Ta este imposibil de atins, îl conduce la un mirare extremă. Deși, prin urmare, este imposibil ca mintea să ajungă la sfârșitul acestor daruri divine, deoarece sunt infinite, totuși poate să se apropie de Tine, cu condiția să se curate mai întâi, și prin contemplarea frumuseții Tale să se ridice la teorii mai strălucitoare și mai clare despre bunurile ideale care Te înconjoară, astfel încât să fie perfecționat corespunzător. De aceea, Tu aprinzi cu săgeți iubitoare mintea, care Te așteaptă cu dor, și o luminezi din ce în ce mai mult, introducând-o în tainele vizionare și în bunurile cerești secrete.